Polovragi

Prezentare Polovragi

Comuna Polovragi este asezata în Depresiunea Polovragi, depresiune situata în partea central sud-vestica a tarii, facând parte din Depresiunea Subcarpatica Olteana cuprinsa între Bistrita Vâlcii si Tismana.
      Accesul în localitate se face foarte usor fiind strabatuta de DN 67 (Tg.-Jiu - Rm. Valce) la Sud si de drumul judetean 665 desprins din DN 67 pe traseul Horezu – Vaideeni – Polovragi – Novaci – Bumbesti Jiu.
      Denumirea localitatii, toponimie româneasca cu rezonanta particulara, a dat nastere la multe interpretari. Unii au pus-o în legatura cu o planta numita povraga sau polvraga, folosita ca medicament; altii au derivat-o de la un cuvânt grecesc compus, care ar însemna mult stâncoasa (Ghenadie Enaceanu); sau de la cuvintele slave indicând o jumatate de vale cu maluri râpoase (Iorgu Iordan); iar altii au vazut în ea o vale diabolica sau o câmpie vrajita (Aurelian Sacerdoteanu). Cu toate acestea n-ar fi exclus ca denumirea sa fie de origine geto-daca, cuprinzând în sine o criptograma nedescifrata înca, referitoare la credintele religioase si practicile medicale raspândite în vita stramosilor nostri.
      Zona, se caracterizeaza printr-o straveche locuire, fapt dovedit de numeroase cercetari arheologice. S-a descoperit o asezare dacica cu doua nivele, datând din sec. II – I Î. Hr. Un nivel al asezarii era situat la înaltime pe Platoul Padesului si al Crucii lui Ursache si functiona ca o cetate de refugiu. Un alt nivel, jos, în apropiere de iesirea Oltetului din Chei, în punctul numit “Gura Pietrei”, nivel ce functiona ca asezare civila.
      Începând cu sec. al XIV – lea, sub protectia tânarului stat feudal “Tara Româneasca” se afirma în întreaga zona subcarpatica o puternica viata economica prin introducerea în circuitul productiv a tuturor resurselor naturale si prin circulatia bunurilor materiale transilvanene si suddunarene. Desi existau cu multa vreme în urma, sunt atestate documentar toate asezarile din zona, începând cu anul 1480 (Polovragi si Baia de Fier), apoi Racovita (1502) si Cernadia (1587). Documentele respective arata aceste sate, pâna atunci libere, devin cu timpul proprietate feudala (domneasca, boiereasca si apoi mânastireasca).
      Comuna Polovragi este cunoscuta ca centru etnografic si istoric. Din punct de vedere al ocupatiilor traditionale, Polovragiul este cunoscut ca zona de practicare a pomiculturii, cresterea animalelor, arta populara traditionala (cusaturi – tesaturi, sculptura în lemn, cioplitura în lemn, împletituri), exploatarea si prelucrarea a lemnului. Cresterea ovinelor si bovinelor continua sa reprezinte emblema locului. De asemenea trebuie remarcata pozitia privilegiata din nordul Olteniei unde exista cea mai mare concentrare de mânastiri din tara, majoritatea din ele aflându-se în aproprierea Polovragiului. Aceste valori culturale aflate intr-o zona cu flora si fauna bogata, cu peisaje deosebite, atrag turistii pe acest tarâm binecuvântat cu un mare potential turistic, unde ospitalitatea polovrageanului asteapta sa se faca cunoscuta.

Va asteptam cu drag la Polovragi!