Polovragi


Manastirea Polovragi		Manastirea Polovragi		Manastirea Polovragi		Manastirea Polovragi

TRECUT ŞI   PREZENT LA   MANĂSTIREA POLOVRAGI:
            Începuturile vieţii monahale la gurile Cheilor Olteţului nu sunt cunoscute. Deşi documentele menţionează secolul al XVII-lea, iar cercetările mai noi pe cel al XVI-lea, totuşi se crede că sunt mult mai vechi, dăinuind cel puţin sub forma unui schit. Se ştie că, potrivit vechilor tradiţii româneşti, la toate trecătorile existau schituri pentru odihna şi adăpostirea călătorilor care străbăteau cărările înguste ale munţilor, ca să menţină legăturile dintre fraţii stabiliţi de o parte şi de alta a Carpaţilor.
            De-a lungul secolelor, la Polovragi au vieţuit călugări. În anul 1968, printr-o hotărâre a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, aici s-a stabilit o obşte de călugăriţe. Organizate după pricipiul de bază al monahismului ortodox “Roagă-te şi munceşte” , vieţuitoarele au reuşit să ridice în scurt timp la un înalt nivel spiritual şi material mânăstirea. Sfintele slujbe se oficiază după pravila monahală, iar munca se desfăşoară în atelierul şi gospodăria proprie Prin purtarea de grijă a conducerii Arhiepiscopiei Craiovei, în frunte cu Înalt Preasfinţitul Mitropolit Nestor Vornicesu, în anul 1984 s-au terminat la Polovragi marile lucrări de restaurare a sfântului locaş. Ele au constat în readucerea clădirilor în formă originală, dar şi consolidarea lor , potrivit celor mai avansate principii şi norme ale tehnicii moderne. Zidurile fortificate, tâmplăria refăcută, instalaţiile electrice, de apă curentă şi sanitare înlocuite, introduicerea încălzirii prin termoficare, împrejmuirea livezii cu gard înalt de ulucă, iar la intrare o monumentală poartă din lemn de stejar sculptat, fac din Mânăstirea Polovragi o adevrată oază de trăire şi reculegere spirituală.
            Creându-se noi spaţii, o parte din fostele clădiri a fost destinată depozitului valorilor de patrimoniu naţional. Aici s-au colectat şi se păstrează în condiţii execepţionale peste 3.000 de volume în limbile română, slavonă şi greacă. Printre ele găsim cărţi rare ca: Indreptarea legii (1652), Evanghelia de la Bucureşti(1682) şi Apostolul (1683), sau manuscrise de muzică psalmică, dintre care amintim: Evanghionul lui Anton Pann (1846) şi Anastasimatorul lui Gherontie (1683).
            Alături de cărţi se găseşte o bogată coleţie de icoane pe lemn şi sticlă, totalizând peste 650 de exemplare provenind din secolul al XVIII-lea şi al XIX-lea.
            De asemenea este în curs de reorganizare, în spaţii corespunzatoare, colecţia de obiecte bisericeşti. Printre ele se poate admira un steag cu semnătura Zugravului Gheorghe. El reprezintă botezul lui Hristos, înconjurat de chipuri de apostoli, evanghelişti şi sfinţi, având următoarea însemnare: ”Acest sfânt steag s-a lucrat cu toate cele trebuincioase, precum se vede, prin osârdia şi cheltuiala dumnealui Kir Petru Gheorghiu Peleponisiu din eparhia Sparthiatis care au fost şi îngrijitorul Sfântului Schit Polovragi 33 de ani, în zilele Sfinţiei Sale Părintelui Arhimandrit Kir Hrisant Peneţi, egumenul Sfintei Mânăstiri Hurezi 1843, noiembrie 16”. Pe partea opusă este zugrăvită Adormirea Maicii Domnului, încadrată de prooroci şi de marii ierarhi ai ortodoxiei, având scris în colţul din dreapta :   “S-a zugrăvit de Ggheorghe Zograv 1843, noiembrie, 12”. Aici se păstrează şi un Epitaf imprimat de Episcopul filaret al Rîmnicului în anul 1786, purtând o inscripţie cu litere chilirice.
            Din epoca lui Constantin Brâncoveanu există o sfită şi un stihan, ţesute în fir de aur. De asemenea se mai găsesc două rânduri de veşminte preoţeşti, ornamentate cu motive populare româneşti. O cădelniţă de argint, pe piciorul căreia este marcat numele donatorului “Hrisan Polovrăgeanul”; o cruce îmbrăcată în argint, pe lemnul căreia sunt mimate mai multe scene cu Întâmpinarea, Botezul, Răstignirea, Învierea şi Înălţarea Domnului, iar pe picior are următoarea inscripţie : “1826, Ana, Stanciu şi Ioana).
            Interesant de reţinut este şi pomelnicul Domnului Constantin Brâncoveanu, scris pe un fragment de lemn cu rama reliefată din acelaşi corp. Numele, cu iniţialele colorate în roşu, iar restul în negru, sunt scrise pe două coloane: pe prima este familia lui Brâncoveanu, iar pe a doua, ctitori şi binefăcători ai Mâsnăstirii Polovragi.
            Astfel, Sfânta Mânăstire Polovragi constituie un loc privilegiat pentru căutătorii de istorie, cultură, linişte sufletească şi meditaţie religioasă.

            ... inapoi